PortalAcasaCalendarGalerieFAQCautareMembriGrupuriInregistrareConectare
Conectare
Utilizator:
Parola:
Conectare automata: 
:: Mi-am uitat parola
Ultimele subiecte
» Corupted Wishes
Scris de Dum Aug 16, 2009 1:45 pm

» Baneaza userul de mai sus
Scris de Dum Aug 16, 2009 1:41 pm

» Buna tuturor^.^
Scris de Dum Aug 16, 2009 1:39 pm

» BuNa! ^^
Scris de Mar Mai 19, 2009 2:32 pm

» Interzis persoanelor cardiace
Scris de Lun Mar 16, 2009 10:22 pm

» About me ...
Scris de Lun Mar 16, 2009 10:15 pm

» Cine vrea sa invete japoneza?
Scris de Joi Ian 29, 2009 7:09 pm

» Ce parere aveti despre anime?
Scris de Mar Ian 20, 2009 7:18 pm

» Buna tuturor!
Scris de Mar Ian 20, 2009 7:09 pm

< class="" height="25">
Cine este conectat?
In total sunt 2 utilizatori conectati: 0 Inregistrati, 0 Invizibil si 2 Vizitatori

Nici unul

[ Vizualizeaza toata lista ]

Recordul de utilizatori conectati a fost de 19, Mar Noi 17, 2009 11:21 am
Affiliates

 

One Shots

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
Autor Mesaj
reddish
Newbie
Newbie
avatar


Varsta : 23 Data de inscriere : 20/08/2008 Numarul mesajelor : 13 Stare de spirit :

MesajSubiect: One Shots   Mier Aug 20, 2008 10:04 am

Cred ca toata lumea stie ce este un one-shot. Poveste scurta, in general de un capitol. Poate fi monolog, ganduri, sentimente, ce gen doriti... sper ca m-am exprimat bine n_n". nu postati decat daca creatia este personala!!




Panica in cimitir
( horror romance )



Când se termină viaţa, şi începe moartea? Când se termină iubirea, şi începe ura? Când va dispărea sentimentul acesta de repulsie care ne desparte? Când vor zbura florile pline de venin, si va cădea sânge din cer? De ce nu cresc săbii din pământ, împrăştiind miasmă parfumată? Când voi putea să te iert şi să te găsesc? Atunci când voi poposi în sfârşit pe mormântul tau cel mort, şi te voi putea ierta pentru că m-ai trădat, totul va fi pierdut. Voi dispărea, împreună cu toată durerea mea, şi voi fi nefericită, pentru că menirea mea a pierit şi nu a mai rămas decât nimic din ceea ce a fost. Deci voi continua sa te urăsc si să vreau să te găsesc pentru a nu te ierta, caci acesta a devenit unicul meu scop in viată. Am murit pentru a te căuta şi voi reînvia atunci când te voi găsi şi voi putea să afirm « Nu te mai iubesc ».
~~~
-Miharu, nu mai vorbi tâmpenii, nu mai abera!
-Nu aberez, e adevărat. Am trecut pe lângă Hajime, şi mi-a zis că sunt drăguţă.
-Poate pentru că în ziua aceea aveai pe tine un tricou ce nu era negru şi pantalonii de blugi albaştri. Dar asta nu înseamn…
-Nu e vina mea că mama a zis că numai aşa mă lasă să merg la petrecere.
-… nu înseamnă ca deja este al tău. O, să nu uităm că ţi-ai scos pierce-ul atunci.
-Stai… de ce nu ar putea fi al meu, Shimizu ?
-Uităte-n oglindă !
Miharu se deplasă până la oglinda dulapului din camera unde se aflau. Arăta mai bine decât de obicei. Azi era acea zi din săptămână în care se pieptăna, şi părul nu îi stătea chiar atât de rău, totuşi cădea peste umeri destul de încălcit. Purta un tricou negru şi larg, fără model. Dar se gândi că este mai bine decât bluza sa preferata, pe care scria ‘blood’, şi cu o groază de pete roşii pe lângă. Sau tricoul cu ’’I’m not emo, I’m just different’’ care înfaţişa un chibi în stil ghotic prin care trecea o săgeată.
-Sunt perfectă. Ce vezi rău la mine? spuse aceasta după ce merse din nou pe pat.
-Eşti prea neagră!
-Şi de ce asta ar fi o piedică în calea iubirii noastre?
-Gândeşte-te la câte…
-Ar fi o piedică în calea iubi… ?
-…la câte le-a mai spus că sunt…
-Ar fi o piedică în calea iubirii noastre? repeată iritată Miharu.
-Fără speranţă. Ai idei fixe. Mă duc, până nu începi să-mi ceri să-ţi spun de ce ai ales să cumperi insigna “4ever bloody” in locul celei cu “stupidity causes cancer”.
-Ce legătura are una cu... ?
-Pa!
-Stai, Shimizu! mai apucă să zică Miharu, ţn timp ce auzea uşa de la camera sa trântindu-se.
« Fără speranţă? Ea e fără speranţă! » adaăgă Miharu în gând, în timp ce un zâmbet straniu îi apăru pe chipul partial acoperit de bucle murdare de păr.
-Am auzit că azi este lună plină, vorbi Miharu cu o voce joasă şi sigură. Dacă merg în cimitir, şi dau o jertfă pământului de acolo, mi se va îndeplini o dorinţă. Atunci Hajime va fi doar al meu!
Începu să râdă. Pereţii o ascultau tăcuţi, şi, fără să poată zice ceva, Miharu luă tăcerea lor ca pe o incurajare. Totul va fi bine.
***
Soarele strălucea cu o paloare stranie, în timp ce se retrăgea în spatele copacilor din parc. Un băiat cu părul scurt şi şaten, ochii albaştri şi înalt de statură aştepta pe o bancă de lângă pârâul din parc. Se uita din zece în zece secunde pe ceas, iar în restul timpului privea agitat în dreapta şi în stânga. Într-un final se linişti când văzu că de el se apropie o fată tânără, cu două codiţe lungi prinse în panglici aurii, cu ochii verzi şi cu zâmbetul pe faţă. Nici nu apucă să se ridice de pe bancă, căci fata îl prinse în braţe şi îl sărută.
-Hajime, a fost un chin să spăl geamurile! Sper că nu am intârziat.. prea tare.
-Ayame, ai întârziat treizeci de minute! Ai uitat la ce oră ne întâlnim sau ce?
-Treizeci de minute? Oh, scuze, după ce am spălat geamurile m-am gândit să pornesc înspre parc, dar mi-a atras atenţia un articol de pe internet şi…
-Internet? Parcă te îndreptai încoace.
-Lasă-mă să termin, iubi. Mă gâneam să sting calculatorul înainte să plec, dar am văzut acel articol deschis în browser. Sigur mami l-a deschis.
-Deci… ce zicea în articol de ţi-a luat atât de mult să-l citeşti?
-Spunea că dacă te duci în cimitiri într-o noapte cu lună plină, şi iţi pui o dorintă, aceasta se va îndeplini!
-Nu cred că ţi-ar plăcea noaptea în cimitir, zâmbi Hajime gândindu-se la naivitatea lui Ayame.
-Pe pariu?
-Bine, atunci mergem în seara asta, nu? Am auzit că e lună plină.
***
Miharu işi luă sabia de pe perete, cartea cu incantaţii, şi ieşi pe fereastră. Luna îi lumina faţa, dându-i un aer fantomatic. Se îndreptă spre cimitir, nu era mult de mers. Când ajunse, intra fără teamă, ştia că morţii nu pot învia. Işi alese un mormânt mai mic şi acoperit cu plante, şi începu să citeasca din carte, la lumina clară a lunii pline.
“Pentru a se îndeplini dorinţa, trebuie sa îi dai o jertfă celui care o va îndeplini, şi anume cel puţin trei picături de sânge. În timp ce le dai, trebuie să spui de trei ori dorinta în gând şi o dată cu voce tare.” citi Miharu. Era sigură ca va fi ceva de genul acesta, doar de aceea işi luase sabia, dar nu era sigură pe sine. Stătu câteva minute, după care ridica sabia, şi îi îndreptă vârful spre degetul mare de la mâna stângă si apăsă. Picături mici de sânge începuseră să curgă. După ce spuse de trei ori in gând, rosti cu voce tare “Vreau ca Hajime sa fie al meu pentru totdeauna”, timbrul vocii reverberandu-se printre pietrele funerare. În aceeaşi secundă din pământ ieşi o mânş alba şi zbârcită.
***
-Va fi bine!
-Nu, nu va fi, spuse Ayame.
Băiatul o sărută apăsat, apoi rosti:
-Rămâi aici, după care se ridică din groapa în care stăteau, lăsându-şi singură şi speriată iubita.
-Să te întorci, şopti aceasta printre lacrimile ce i se prelingeau neîncetat pe faţă.
Hajime se ridică îngrijorat. Trebuia să facă ceva, trebuia sa o apere pe iubita lui. Dar nu îi reveneau în minte decât imaginile acelea dezgustătoare. Zeci de schelete cu carnea putrezită, ochii împăienjeniţi şi unghii roase, părul murdar plin de pământ, şi pielea rece… Senzaţia că un cadavru pune mâna pe tine, şi vrea să te muşte, cu dinţii putreziţi, uitaţi poate sute de ani într-un sicriu este absolut dezolantă… Uitase deja de ce se hotărâse să vină în cimitir cu Ayame, poate pentru că era lună plină? Nu, era lună plină, dar roşie şi înfricoşătoare. Însă nu avea mult timp de gândit. Trebuia să găsească o ieşire, şi acum, că se gândea mai bine, nici nu işi amintea cum ajunsese acolo, de vreme ce zidul cimitirului era înalt, şi poarta încuiată. Nu mai ştia nimic, decât că fuseseră atacaţi, şi se adăpostiseră într-un mormânt. Şi în mod ciudat toate mormintele erau deschise. Mai făcu câţiva paşi, şi o văzu acolo. Cu sabia prin mână cu părul murdar şi tricoul rupt, ochii împăienjeniţi şi având pe faţă un zâmbet malefic, stătea Miharu. Hajime se dădu câţiva paşi înapoi.
-M-ai trădat, rânji aceasta, restul feţei rămânând nemişcate. M-ai trădat! Dar eu tot te iubesc. Atât de mult încât vreau să stăm pentru totdeauna împreună. Pentru totdeauna! mai adauga, şi de aceasta data izbucni într-un râs nebun.
Ridică încet sabia, în timp ce se îndreptă spre el, cu aceeaşi ochi pierduţi, aproape râzând şi dezvăluindu-şi dinţii putreziti. Hajime era împietrit de spaimă, şi nu tresări nici măcar când îi simţi respiraţia rece pe gât, nici măcar când se apropie mai mult de el, si îi băgă sabia până în adâncul inimii. În acelaşi moment, sute de cadavre ieşiră din pământ şi îl acoperiră. Nu se mai auzea în aer decât strigătul disperat a lui Ayame, care poate fusese luată prin surprindere.
***
Dimineată! Parfumul proaspăt al picăturilor de rouă ce cad si udă pământul, cântecul rândunelelor, şi soarele ce te încălzeşte şi te revigorează după o noapte neagră şi plină de vise. Ce poate fi mai frumos decât un început de zi, când totul renaşte? Asta gândea groparul, când deschise la începutul zilei poarta cimitirului. Făcu caţiva paşi, şi rămase înmărmurit. Lângă salcâm erau două corpuri însângerate. Cel de deasupra ţinea în mână un obiect de metal cu care îl străpunse pe cel de dedesubt, în timp ce buzele lor erau unite într-un sărut. Piciorul stâng al celui ce părea a fi băiatul era pe jumătate mâncat, în timp ce bucăţi de carne atârnau de părul fetei. Mâinile si hainele lor pline de sânge atârnau inerte. Erau cu siguranţă morţi. Mai încolo, zări lângă unul din morminte o altă fată inconştientă, cu faţa către soare. Lacrimi mari i se prelingeau din ochii inchişi. La prima vedere părea că doarme, şi era plină de mici zgârieturi. Trăia.
Dorinţa lui Miharu a fost îndeplinită. Nu in viaţă, dar dincolo de ea, Hajime si Miharu vor rămâne pentru totdeauna împreună.
-Unde aş putea să te găsesc? şopti Ayame, cu o voce stinsă.
~~~
Disperare şi iubire, ură şi fericire, nu sunt toate acestea create de aceeaşi Mână? Te voi căuta până la sfârşitul sfârşitului, doar pentru a mai prelige o lacrimă pe obrazul tău putrezit şi a îmi cere iertare. Şi atunci se va termina moartea şi va începe viaţa, se va termina ura şi va începe iubirea, va dispărea sentimentul de ură care ne desparte, vor creste săbii în pământ, flori pline de venin vor zbura pe cer şi va ploua cu sânge, şi voi putea să spun, fără să-mi fie teamă « Te iubesc ».
_________________

Tu vrei sa zbori ca sa ajungi la libertate, tu vrei sa zbori ca sa ajungi la transfigurare, tu vrei sa zbori ca sa ajungi la Dumnezeu!
Insa eu voi spune ca sa ma auda o lume intreaga:
NU! NU vreau sa zbor!
Eu l-am gasit pe Dumnezeu in mine si adesea simt libertatea transfigurandu-ma.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului

One Shots

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum: Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
 :: Fan Zone :: Fan Fiction -
creează un forum | © phpBB | Forum gratuit de suport | Semnaleaza un abuz | Creeaza un blog gratuit